Şcoala din Giurcani a fost înfiintata în toamna anului 1898 la 20 noiembrie, ca urmare a desfiintarii scolii Găgeşti,functionand într-un local
donat provizoriu de Zoe Botez.
La aceasta Şcoala vor frecventa cursurile şi elevii din satele Peicani şi Găgeşti, înfiintându-se un dormitor şi o cantina scolara prin staruinta învatatorului Constantin Mircea, care a reuşit sa aduca la Şcoala 30 de copii din 50 înscrişi. însa zestrea didactica lipseste cu desavârşire, bancile sunt impropii fara nici o grija pentru sanatatea copiilor, la fel şi localul necesita reparatii capitale.
Aceste dificultati pe care le întâmpina, nu l-au dezarmat pe învatatorul Mircea care va lucra în continuare cu acelaşi entuziasm. Se constata rezultate multumitoare la învatatura cât şi frecventa. La 14 ianuarie 1899 erau 47 elevi frecventi din 58 înscrişi, deşi în perioada de început a anului scolar 1899-1900 frecventa elevilor era putin numeroasa din cauza muncii câmpului.
şi la 14 aprilie 1904 se înregistreaza raspunsuri bune la elevi şi o dezvoltare intelectuala normala. în primul deceniu al secolului XX populatia scolara creste, astfel, în anul scolar 1909 - 1910 erau înscrişi 61 de elevi din 111 recenzati în satele Giurcani şi Peicani care urmeaza regulat şi cu interes Şcoala, aceasta datorita sfaturilor domnului învatator care a reuşit sa sadeasca în rândul scolarilor dragostea pentru învatatura.
Este de remarcat activitatea învatatorul Constantin Mircea ce avea preocupari de perfectionare a pregatirii didactice, consultând reviste de specialitate printre care ,,învatamântul primar''.
în 1910 a reuşit sa doteze Şcoala cu material didactic: 17 tablouri istorice, 11 tablouri intuitive, 2 tablouri antialcoolice şi o ruleta. începând cu anul scolar 1910-1911 a înfiintat Şcoala de adulti care era frecventata la început de circa 15 cursanti.
în perioada cât a functionat Constantin Mircea satenii întelegeau rostul scolii, trimitându-şi copiii la Şcoala nefiind necesar sa se aplice amenzi scolare. In 9 decembrie 1915, deşi localul de Şcoala era necorespunzator, 30 de elevii frecventau regulat Şcoala. şi în timpul razboiului pentru reîntregirea neamului 1916-1918 au functionat cursurile scolare, dar frecventa nu a fost corespunzatoare, la 25 iunie 1918 la examenul de absolvire a clasei a V-a la centrul de examinare Giurcani s-au prezentat numai 2 elevi.
între 1918-1920 va functiona învatatorul Severin Teodoriu care şi-a facut datoria obtinând aprecieri pozitive din partea revizorului scolar. Un alt învatator care a lucrat cu constiinciozitate a fost învatatorul definitiv I.V.Balan. Elevii acestui dascal au dat raspunsuri multumitoare cu ocazia inspectiei. Din cei 85 elevi înscrişi, frecventau 56.
în iarna lui 1921 viscolul a dezvelit acoperisul scolii din aceasta cauza Şcoala va functiona în câteva camere a conacului boieresc a doamnei Aglaia Corbu.
Un demn urmas a lui Constantin Mircea şi un slujitor devotat scolii satului s-a dovedit a fi învatatorul Ioan Chichita care va preda la aceasta Şcoala vreme de 40 de ani. Se poate afirma cu certitudine ca a fost un învatator complet, având preocupari multiple şi realizari deosebite în activitatea scolara şi extrascolara.
în 1935 ia initiativa construirii un nou lacas de Şcoala pe care îl va da în folosinta în 1938, dupa ce timp de 3 ani cursurile scolare s-au tinut în locuinta sa personala fara plata chiriei. Din cauza lipsei unui local de Şcoala adecvat s-a confruntat pâna în 1927 cu o frecventa a elevilor relativ slaba, fiind nevoit sa aplice 7 amenzi.
începând cu anul scolar 1927-1928 se va rezolva pe toata perioada interbelica problema cuprinderii şi mentinerii la cursuri a copiilor de vârsta scolara.
îmbunatatirea calitatii actului de predare reflectata în nivelul cunostintelor elevilor a fost un crez al sau. La 14 octombrie 1930 revizorul scolar mentioneaza ca sunt rezultate foarte bune la clasa domnul învatator care munceste cu metoda şi multa însufletire, are o biblioteca personala fiind la curent cu noile orientari pe tarâm didactic putând fi un bun exemplu pentru cei tineri.Nu şi-a neglijat nici perfectionarea pregatirii profeționale fiind abonat la revista "Şcoala şi viata", şi la ziarele "Neamul românesc" şi "Universul" iar în anul 1939 şi-a obtinut gradul I în învatamânt. Concomitent cu activitatea didactica a desfasurat o activitate extrascolara impresionanta: a fost presedintele Bancii populare Grozesti, contribuind la îmbunatatirea materiala a satenilor, din fondurile culturale ale bancii a donat în 1932 ziarului "Glasul nostru" din Basasti suma de 500 de lei şi a platit pentru Şcoala abonamentul pentru un an. La Şcoala Giurcani a contribuit cu suma de 4500 de lei pentru construirea unui gard şi dotarea cu mobilier didactic.
Pentru ca în sat existau tineri şi vârstnici nestiutori de carte a înfiintat cursurile de adulti începând cu 9 ianuarie 1925 unde preda de 3 ori pe saptamâna luni, miercuri şi vineri, câte 4 ore zilnic la cei 11 analfabeti înregistrati.
în 1928 va scolariza mai multi adulti fiind înscrişi 36 din care frecventau 22, în 1936 va ocupa şi functia de presedinte a cercului cultural Jigalia.
Conformându-se unui ordin a Ministerului învatamântului Public din 1934 a înfiintat la Şcoala Giurcani cohorta de cercetaşi. "Asociatia Cercetaşii României" era o organizatie de educatie nationala şi sociala pentru elevii şi tinerii de la 7 la 21 ani comandata de însuşi M.S.regele Carol al II-lea.
în 1937 reuseste sa înfiinteze o cooperativa scolara cu un capital de 1000 lei. Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial afecteza dezvoltarea învatamântului din comuna, dar şi pe domnul învatator Ion Chichta, fiind concentrat în 1939 şi apoi mobilizat pe frontul antisovietic.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a produs stricaciuni localului scolii care a fost reparat cu banii domnului învatator Chichita. Dupa cutremur, biserica satului fiind prabuşita, preotul paroh Ion Buşila muta biserica în localul scolii, cursurile tinându-se în curtea scolii şi în cancelarie. A fost nevoie de interventia revizorului scolar Gheorghe Artene care la 17 septembrie1941 îi impune preotului sa mute biserica la curtea boiereasca.
O data cu cresterea populatiei scolare începând cu anul scolar 1940-1941 se înfiinteaza al doilea post de învatator pe care-l va onora Gheorghita Surdu venind din Basarabia de la Şcoala Barta judetul Ismail.
Pe 13 martie 1941 i se face inspectie speciala pentru înaintarea la gradul II obtinând calificativul "Foarte Bine" facând o impresie placuta inspectorului scolar pentru calitatea lectiilor predate şi a cunostintelor elevilor. învatatorul Ion Chichita fiind mobilizat deseori pe front va fi suplinit şi la directia scolii de catre învatatoarea Rada Andrei care va munci cu daruire şi pricepere la amenajarea coltului eroilor. Totodata reuseste sa mentina o frecventa buna a elevilor care aveau rezultate multumitoare la învatatura.
Inspectorul scolar afirma ca ar trebui data ca exemplu pentru scolile din jur obtinând calificativul "Foarte Bine". Citind procesele verbale din timpul razboiului întocmite de inspectorii scolari ramâi placut impresionat ca învatatorii au mai gasit resursele sufetesti sa lucreze cu aceeaşi daruire pentru luminarea copiilor şi a satenilor.
Acest fapt ar trebui sa constituie o pilda pentru dascalii de astazi care întampina mari greutati materiale, ca sa nu abdice de la nobila misiune de a-i învata carte pe copii. învatatorul Ion Chichita va participa şi la razboiul antihitlerist pâna în februarie 1945 dupa care va reveni la post lucrând cu aceeaşi staruinta pentru pregatirea elevilor.
(Fragment preluat din lucrarea "Scurt istoric al învățământului din comuna Găgești" a domnului profesor de istorie şi director coordonator al şcolilor, Ioan Iacomi)
